luni, 30 noiembrie 2015

Acum 100 de ani am fost la nunta...MEA!

Parca a fost acum un veac de cand m-am maritat si multe din detaliile acelei zile au fost aruncate in haul uitarii...si bine au facut!

A fost o zi pe care, obiectiv analizand, a fost cam dezastruoasa in ceea ce priveste modul in care a fost organizata. Insa, asa cum am anuntat chiar din al doilea post - cineva, ceva, cumva a facut ca eu sa fiu foarte fericita, de parca nu buchetul meu de mireasa arata ca un veritabil boschete din ferigi, de parca nu prietenele mele m-au lasat balta la biserica, spunandu-mi ca ele nu pot veni la restaurant, de parca nu "sala mea de bal" arata jalnic cu flori si lumanari ce aratau ca si cum ar fi fost furate din cimitire. NUUUU, totul se intampla pe la alte mese. Nu mai zic de faptul ca prieteni buni nu au putut veni in tara sau nu si-au putut misca fizicul in Bucuresti, sau ca rude dragi mie - pana la acel moment - nici nu s-au sinchisit sa sune sa ma felicite macar. A, si au fost unele persoane care s-au plans ca in unele sarmale nu a fost orezul fiert!!!

Asta-mi aduce aminte de vorbele unui nene tare intelept (tata Vasile): "organizeaza-ti nunta si vei afla cine iti sunt adevaratii prieteni". Corect!

Din prisma sotului - totul a fost perfect, dar sincera sa fiu, ce stie el?!?

Cu toate aceste neajunsuri care ar fi innebunit orice mireasa cu putin freak control, eu am ales constient sa nu le bag in seama: cu prima ocazie mi-am aruncat cat colo buchetul oribil (si buchetul asta a fost varianta cea frumoasa, caci acasa mai era unul din categoria Frankestein), lumanarile  de biserica homemade le-am ascuns dupa niste draperii, iar cand treceam pe la mese, inchideam ochii cand trebuia sa fac contactul vizual cu florile si lumanarile de pe mese...conform principiului din Matrix: "ignorance is bliss".

Daca nu m-as fi distrat foarte bine la nunta mea, as fi trecut-o cu brio in categoria "deprimant":))).

Nadi, care lucreaza de ceva ani in industria organizarilor de nunti, a spus ca ei i-a placut, ca a fost distractie maxima, dar acum nu stiu cat vrea sa fie ea draguta si sa-mi menajeze sentimentele, si cat este sincera cu adevarat - desi ea e cam dura de felul ei! Dilemma:)!

Si intrucat nunta mea nu a fost un succes organizatoric, voi face un post special cu nunta surorii mele, A., care a avut o nunta fabuloasa...mai putin partea cu formatia care nu ma lasa sa dansez:))).

Apreciati va rog aerul vintage din poze...sunt de acum 100 de ani!



Da, aveam pantofi aurii...eram foarte mandra de achizitia mea!





Nu stiu de ce, dar poza asta imi face legatura cu Federico Fellini. Nici macar n-am vazut La dolce vita in intregime!



Da, eram epilata si am tinut mortis sa stie lumea acest lucru!



Nu veniti? A, misto!







Bineneteles ca am fost furata sau, mai bine zis, am fugit de la propria-mi nunta! La momentul la care mi s-a spus Hai!, in timpul unui dans energic, am luat-o la fuga de parca depindea viata mea de cine ajunge primul sus - eu sau furaciosii de mireasa. Bineneteles ca eu am ajuns prima la usa, si in timp ce urcam scarile in graba, Alin, de dragul pozei m-a oprit si mi-a spus - "Stai sa te iau in brate, sa para totusi ca te-am furat!"


Si, din lipsa de originalitate - acolo se duceau toate miresele furate, am mers la Arcul de triumf - unde...


Am fost oprita de politie - tocmai cand incepuse desfasurarea de forte pentru asaltul Arcului!


 Au fost niste baieti super de treaba care, fermecati de frumusetile mele de surori, s-au imblanzit si  erau cat pe ce sa incinga o hora cu noi.



Si m-am intors la petrecere...mda, am cam dansat!



In final, a fost OK!


p.s Candva vom face si ceremonia de reinnoire a legamintelor...da' de fapt, n-am unde altundeva sa port rochia faina pe care abia mi-am cumparat-o :)))).

miercuri, 18 noiembrie 2015

Hoinara din mine

Nu stiu daca ma puteti crede, insa, la venerabila varsta pe care o am, mi-am vizitat tara in proportie de ...maxim 10%. Am fost in Constanta - Mangalia (la mare, mai exact), Galati (e locul meu de bastina, nu de alta:))), am trecut prin Sibiu (cam 2 ore am stat de fiecare data - a fost strict profesionala calatoria), Timisoara - (aeroport-hotel; hotel-aeroport  - strict profesional), Vaslui (de doua ori in viata - in copilarie/adolescenta), Braila (toate drumurile spre Bucuresti treceau prin Braila - e o mini Roma pentru galateni:)))), Germisara (o statiune pentru cei tineri cu apucaturi de pensionari), Calimanesti (am pastrat trendu-ul cu Germisara), Darmanesti - jud. Suceava (gratie unor vecini super faini), Sighisoara (mila unui prieten:)) siiiii BRASOV.

Am la activ 2 tabere, una cand aveam 10 ani si am speriat tabara ca ma mananca ursul (nu ca as fi fost eu vreo nastrusnica, ci pentru ca disparusem la o plimbare romantica cu un baiat pe la 8 seara, cand toata lumea era la banchet), si cealalta pe la 12 ani - la Tismana, cand m-am simtit cea mai neadaptata fiinta ever. Pur si simplu nu aveam ce sa discut cu acei copii, nu ii stiam, si mai erau si foarte rautaciosi. Tin minte ca am primit sarcina de la o profesoara de romana sa scriem pe tabla (da. eram cazati intr-o scoala in care se pusesera paturi) o strofa compusa de noi, elevii care stateam in acea clasa. Cred ca am fost singura care a scris, si mai stiu ultimul rand din poezie, respectiv "Cred ca este trist in lume". Am impresionat audienta cu creativitatea mea, si pe profesoara aceea in special, cu tristetea mea - ani mai tarziu am citit "Floare albastra" si mi-am dat seama ca ...sunt un geniu:))))!

Cu toate aceste peripluri, raman la parerea (spre rusinea mea) ca sunt la nivelul broastei in cunoasterea/vizitarea propriei tari, si ma consolez cu gandul ca Brasov-ul l-am vizitat cat pentru pentru o viata...stati linistiti, tot prin milostirea cuiva - respectiv a surorilor mele! Tineti minte ca va spuneam la un moment dat ca eu eram intr-o mare tulburare dupa ce am nascut primul copil, ca nu puteam sa ma regasesc (http://loveinsilk.blogspot.ro/2015/09/apoiam-vazut-o-pe-ea.html), in timp ce surorile mele nu mai pridideau de distractie. Ei bine, in multele din acele distractii ale lor m-am strecurat si eu cu al meu pitic. Lovely times!


Nadi preocupata de puiul meu - daca mai are aer!


Cea mai frumoasa biserica ever - e cam ascunsa ea, dar na, asta e tot farmecul!


Timizi, i-am trecut pragul!


Si apoi, eu m-am pozat pentru eternitate cu gandul ca (o parafrazez pe A.): cine stie cand mai apuc eu sa-mi pun machiaj pe fata?!?



Ca sa vedeti ce destepte eram eu si A.  - ne cazneam sa-l scoatem din carut de parca avea o tona!



Bina ca nu erau prea multi vizitatori prin preajma, asa n-am ramas decat de rasul porumbeilor!








Sunt antice si de demult aceste poze, insa trebuia sa-mi marchez dragostea fata de Brasov, fie si printr-un post modest!

vineri, 6 noiembrie 2015

Am fost nasa - lasa!

Acum cateva luni am fost nasi...sau am crezut ca suntem:))), ca miri nu dadeau de inteles ca facem si noi parte din peisajul nuntii lor. Bine macar ca ne-a bagat cineva in seama - fotograful. Nenea ala ne-a spus cate-n luna si in stele, despre sotia lui, clienti, job, provocari etc, siiiiii - ne-a fotografiat intr-una. De multe ori l-am surprins pozandu-ne atunci cand, chipurile, trebuia sa le faca poze mirilor...aia stateau si asteptau in pozitie de pozat, iar fotograful ne poza pe noi cum ne hlizeam unul la altul.

In ciuda ignor-ului evident din partea mirilor care, in mod normal, ar fi iritat pe oricine, nu stiu ce iarba inhalasem prin Gradina Botanica (acolo unde s-au facut pozele), ca eu eram intr-o frenezie permanenta, de parca era ziua nuntii mele. De fapt, exista o explicatie foarte simpla: n-am mai mers la o nunta de 8-9 luni, asa ca acum eram in culmea extazului ca puteam sa petrecem nestingheriti. Muzica sa fie!

Pana sa fie muzica, am fost mai intai pe la machiaj si coafor care nu au reprodus nici 40% din ce am vrut eu, dar ce mai conta!?!...eram nasa, aveam liber la cocuri, sarmale, impletituri etc. Din aceasta paleta variata m-am ales cu un coc cu mini sarmalute prinse artistic-neglijent. Machiajul trebuia sa fie smokey cu auriu, si a ajuns ceva negru cu portocaliu!!! In realitate nu era asa oribil, dar in poze arat cu 40 de ani mai batrana.

Pana la machiaj si coafor, mai intai a fost rochia - pe care am luat-o de la Guy Laroche - eu sunt indragostita de nenea asta. Are un stil atat de feminin, incat orice barbat ar arata a femeie imbracat cu rochiile lui. Eu...cu atat mai mult! Am aratat cat doua femei...am uitat sa tin cura:))). Nu intrati in panica, am luat rochia la super pret - gen 140 lei:))).

Cu aceasta ocazie, mi-am reconfirmat ca eu pot sa ma distrez si-ntr-o pestera de-as fi, numai muzica sa-mi cante.

Iar eu va incant cu niste poze de nasa-lasa (nu i-am zis vreo doua miresei:)).


Eu cu iepurasul meu :))




Ma odihneam pe o piatra - urma sa ma descalt de pantofi la dans. Pana atunci am fost stoica!:)



Eram toata un zambet...efectul ierbii din jur, ca alte motive nu aveam:)))




La cununia civila care s-a oficiat la Teatrul Dramatic - se juca "Imblanzirea scorpiei". Sa fie o coincidenta? Eu nu am reusit cu scorpia mea:)))




M-am dus si m-am intins la soare, poate, poate ma bronzez si eu!






Aveam pantofi cu toc din categoria "killer", asa ca imediat ce vedeam un obiect statornic, ma aruncam in bratele lui sau ma sprijineam de el. Dovada? poza asta si cele de mai sus:))


In incheiere, as vrea sa spun Non, je ne regrete rien!, numai ca atunci cand ma uit la pozele astea am un remainder care imi transmite: "Ba, chestia asta o regreti!" Si are dreptate:)!