Mda, dupa o zi inceputa cu un elan fantastic sa rezolv tot ce nu am facut in primele patru zile ale saptamanii, sfarsesc acum ziua ca o balena esuata, doar ca eu am si o durere surda deasupra ochiului drept, totosi blanosi si o patura pe post de manta.
Toata lumea e la culcare, deh! sunt obositi dupa atata alergare in locul de joaca, in parc, la bunici, pe drumuri si coclauri, numai eu stau huhurete, ca nu ma lasa senzatia de voma sa ajung la orizontala. Chiar si in starea asta deplorabila, mi-am gasit puterea sa deschid Youtube-ul si sa ascult muzica veche: "Stand by me", "My girl" si tot asa: https://www.youtube.com/watch?v=hwZNL7QVJjE.
Wow, am fost asa de coplesita de amintirea prietenelor mele din copilarie, de imi vine sa plang de dorul lor. Cumva, toata forfota zilnica ma anesteziaza sa nu fac apel la memoriile dulci amaricioase (da, stiu ca nu exista cuvantul asta...) din copilarie - de la 4 ani - cand, fara vreo deosebita consideratie, am fost introdusa in clubul surorilor de la 1 - Elena si Florica. Cateva luni mai tarziu, venea si Claudia - cea mai focoasa fata ever, urmata indeaproape de Catalina mare si grupul surorilor schiloade (adica slabe) - Catalina mica si X.
Multe s-au mai perindat prin grupul nostru, a intervenit si A. - sora mea cea mica, dar esenta esentializata a prieteniei noi am fost.
1. Claudia - avea fata de vulpita, cu ochii verzi migdalati superbi, buze carnoase si impecabil conturate de natura, dintii mari si albi, un par des si saten, se bronza instant, si era slabaaaaa, cum nu se putea mai slaba. De multe ori ma uitam la ea si ma vedeam fix opusul ei, doar la kilogramele infime ne asemanam. Eu aveam cel mai rar par - coada de pisica, pielea alba cu pistrui, ochii mei erau - culoarea vantului turbat (asa imi spunea mama mereu), nu ma bronzam niciodata, si din cauza palorii mele (eram alba ca varul - asa-mi spunea tata) - dintii mei aveau cea mai stralucitoare nuanta de galbui. In schimb, bine ca mi-a spus verisoara mea, Cerasela, (de altfel, bine intentionata), ca atunci cand eram mica eram asa slaba de "parca aveai SIDA"!!! Eh, mi-am luat o piatra de pe inima - semanam si eu la ceva cu Claudia!!!
Sa mai spun despre ea ca atunci cand am ajuns la scoala - ea avea numai note de 10, primise nu stiu ce snur galben - comandant de detasament, iar eu o amarata de cravata rosie care nu-mi statea niciodata dreapta. Era impecabil imbracata, cu camasa alba, pampoane imense, snur galben, si cu rasul ala sanatos de tot si de toate. Eu veneam acasa de parca incercasem sa calaresc tauri: dresurile cu gaurele erau sucite si rasucite de zici ca aveam picioarele in forma de spirala, coronita si pampoanele ofilite imi tot alunecau de pe parul meu extra fin, cravata o purtam intr-o parte ca stewardesele (involuntar, nu ca eram fashion), iar mansetele imi lipseau cu desavarsire caci le albastream instant, asa ca stateau tot timpul la spalat.
Eram antagonice, va zic, mai putin la greutate.
Era curajoasa caci a invatat prima sa inoate si a sarit de la platforma asa cum faceau baietii mari. Pe mine m-a apucat ameteala instant cand am auzit de performanta ei. Inota ca un peste, de erau si baietii invidiosi. Doi ani mai tarziu, am urcat si eu la platforma si m-a aruncat un destept de acolo, deci n-am sarit voluntar, iar cand am ajuns in apa am inspirat vreo 5 litri de apa pe care i-am vomitat o miime de secunda mai tarziu. Deci nici vorba de gratie din partea mea sau de admiratie din partea baietilor - tocmai ce vomasem in fata lor:)))).
Era mistocara rau de tot si nimeni nu se supara pe ea. Eu am spus o data, o singura data, o rautate Catalinei mari (pentru ca era mai inchisa la ten, si pentru ca pe vremea aceea se purta conturul maro de buze, i-am spus ca nu are nevoie, ca e natural), si am fost tinuta minte 10 ani dupa aceea si a incercat sa imi joace tot felul de feste ca sa se razbune pe rautatea mea.
Clau era destupata la minte, foarte precoce - toate procesele fiziologice dintre fata si baiat ii erau cunoscute si le intelegea. Eu retineam mecanic detaliile, dar nu-mi intra in cap ce si cum, motiv pentru care eram "tot o pasarica, o zana". V-am spus de evenimentul cu vecina care a imbolnavit niste baieti de sifilis, eveniment de care radeau toate fetele, numai eu ramasesem blocata la prima parte: ca fata aia se dezbracase de fata cu baieti, si nu reuseam sa-mi sterg oripilarea de pe fata si se ma alatur grupului vesel!!!
La cat de naiva eram, sa fi fost adolescenta in zilele noastre, cred ca de mult eram "mancata de gargarita".
Ce s-a intamplat cu ea? Timpul a trecut peste copilele din noi, am ajuns la 20 ani - atunci am vazut-o ultima oara, si mi-a spus ca iubitul ei - un infect interlop - o duce in Spania ca a vazut-o ca are talent la furat! Da, chiar era buna la asta, era in gena ei, ii placea sa fure si asta l-a impresionat pe tiganul ala! Dupa cum stiti, eu eram atat de sfioasa, timida, ca numai cand imi povestea furturile ei ma inroseam si incepeam sa ma balbalai.
Ce mai stiu de ea...? Nimic, doar ca umbla un zvon ca e absolut superba si traieste in Spania. Dupa 15 ani, stiu doar ca as imbratisa-o si as pune-o sa imi spuna povestea ei...va fi spumoasa, de asta sunt sigura.
Am doar o poza cu ea de cand a fost tunsa baieteste ca luase paduchi. La mine nici astia nu trageau - oi fi fost echivalentul unui catun pentru paduchi, asa cum Claudia era metropola. Ii inteleg!
Urmeaza - Elen, dulcea vietii mele!
