luni, 9 mai 2016

M-am indragostit...de Marius Manole!

Bre, oameni buni...ma indragostisi. Faptul ca scriu acest post chiar langa membrii familiei mele, langa adorabilul meu sot care-i citeste fetitei noastre dintr-o carte, ma face sa ma gandesc ca acest post e ataaat de gresit "on so many levels", dar nu pot abtine sa nu scriu - "ma indragostisi".

Dupa cum indica postul, m-am indragostit de nimeni altul, decat de Marius Manole, actorul. Pana sapatamana trecuta, abia auzisem despre el, doar ce citisem niste articole (absolut intamplator) in care era prezentat ca marea speranta a teatrului romanesc, si i-am vazut poza cand juca in "Inima de caine". Si...cam atat!

Trebuie sa subliniez ca ultima data, in afara celei in care l-am vazut pe Manole, am fost la teatru acum 9-10 ani, la celebra piesa "Egoistul". Ce mai tin minte la acea piesa dupa 8 ani? Ei bine, drumul pana la teatru, pentru ca A. a luat o amenda pentru nepurtarea centurii de siguranta, desi in realitate mersese pe drum cu acces interzis. Apoi, tin minte ca atunci cand a inceput piesa, Florin Piersic, care statea langa mine, a certat spectatorii care au intarziat, iar la sfarsitul piesei mi-am facut cruce si m-am bucurat ca nu a murit Beligan pe scena (nu tin minte sa se fi ridicat din scaun pe tot parcursul piesei).

Asa ca, in tot acest tablou, adica - nu stiam mai nimic de Manole, ultima mea intalnire cu teatrul a fost acum un deceniu, singura mea impresie puternica privind piesa de teatru s-a raportat strict la semnele vitale ale actorului Beligan, propunerea colegei mele L. sa ma duc la teatru a fost o gogoasa la care am rumegat doua saptamani. Faptul ca A. nu vrea sa mearga la teatru, ca imi raman copii singurei (adica fara mine)...nu m-au ajutat sa iau o decizie rapida.

Insa, ca in toate lucrurile faine, spontaneitatea si-a spus cuvantul, asa ca in mai putin de jumatate de ora de la initierea (din nou) discutiei, facusem deja rezervare pe numele meu laaaaaaaaa: GODOT!

Piesa - "Noi 4"! Ei bine, piesa "e cu buget mic, micut spre deloc", dar care ne-a facut pe toti cei prezenti sa ne deconectam de la realitatea noastra cotidiana si sa radem de cotidianul altora, destul de intalnit in ziua de azi. Faptul ca piesa a atins subiecte atat de des intalnite si totusi sensibile, gen prietena sotiei este mai mult decat intima cu sotul prietenei, mie cel putin, mi-a cam infranat rasul sanatos de care se bucurau ceilalti. Faptul ca se faceau niste glume sexuale cam intortocheate pentru neuronii mei, ma facea sa reactionez cu intarziere, spre stupoarea unui coleg de canapea care nu pricepea de ce nu rad ca toti oamenii sanatosi la cap. Ei, dupa ce si-a dat seama din fata mea ca sunt cam interzisa, am inceput sa fac parte din peisajul care ii starnea rasul...tipic, ce pot sa zic!

Apoi, piesa a suferit o scindare - a intrat in scena Manole! Ce voce, ce forta de expresie, ce memorie si ce pasiune in botul ala de om! Sufar putin cand imi aduc aminte de profilul lui de biscuite ... caci ma mustra constiinta (cred ca eu cantaresc mai mult decat el). Apropo, de fiecare data cand vad un barbat mai slab decat mine, imi vine in minte scena din Kung Fu Panda I cand tigrul cel fioros (bad guy) il intreaba amuzat pe Po (good guy care era cam obez): "Whatcha gonna do big guy, sit on me? Cu siguranta eu l-as face placinta pe Marius al nostru:))).

Revenind la piesa, mi s-a parut melanjul ideal intre comic si lacrimi amare, intre aparente si ganduri dezbracate...mi-a placut mult piesa, dar mai mult si mai mult mi-a placut spumosul meu de Manole. Doua zile mai tarziu am citit un interviu cu Marius Manole si mi-a placut si mai mult, nu numai pentru franchetea cu care isi depana amintirile din copilarie, ci ca exaltarea si farmecul lui specific pe care l-am simtit din plin pe scena, a traversat bariera scrisului si mi s-a descoperit proaspat si haios pana'n maduva oaselor. Chiar imi spunea prietena mea ca a stat langa masa lui, la Godot, si a observat ca atunci cand vorbea el, toata lumea facea liniste ca sa-l asculte, de parca ii vrajea...

Si eu am plecat vrajita de el, zburand spre casa...si m-am dus la copii sa-mi fac poze ca eram tare fericita....ma indragostasi:)))!


Eu eram fericita!



Va rog sa observati ca zbor!


Da, stiu, sunt asa de grasa in poza asta, dar...ce sa-mi fac daca nu ma pricep la photoshop!!!









Si-am plecat acasa, si pe drum...mi-am revenit!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu